vineri, 26 iunie 2009

Ghinionul lui Cârţan şi geniul lui Traian

Ceteam eu, nu-i vorbă, multe bune şi frumoase, dar nu le prea credeam. Îs eu aşa, un fel de Toma. De-aceea mi-am zis: Tu trebuie să te duci la Roma, să vezi: ai tu tată, ai tu mamă? Şi-apoi am văzut, dragii mei...“ - Gheorghe Cârţan, cioban

Gheorghe Cârţan a venit pe lume în 24 ianuarie 1849, la Cârţişoara, într-o familie cu încă şase prunci. Copil fiind, într-o zi l-a întrebat pe tatăl său ce e dincolo de vârfurile Făgăraşilor, iar răspunsul că acolo e ţara românilor l-a nedumerit. La scurt timp, a simţit nevoia să treacă graniţa. A ocolit străjile şi a ajuns la ciobanii argeşeni. A doua oară când trece munţii îl întâlneşte pe intelectualul braşovean Ion Cotigă, de la care prinde gustul cititului. În 1877, auzind de izbucnirea războiului pentru neatârnare, Cârţan îşi dă toată turma de oi statului român şi se înrolează voluntar în armata lui Carol I. A iubit cu patimă cărţile, mai ales pe cele de istorie. A trecut timp de 30 de ani de mai multe ori munţii, aducând din Vechiul Regat în Transilvania, în desagă, un număr impresionant de volume: aproape 200 000! Multe le-a cumpărat cu banii din vânzarea oilor, altele le-a primit de la personalităţi ca Nicolae Iorga, Spiru Haret, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Peste 70 000 de cărţi, găsite la o percheziţie la el acasă, au fost arse de autorităţile maghiare chiar în faţa lui. Torturat, băgat la închisoare, nu s-a potolit. În iarna anului 1896, şi-a luat în traistă pită, slană şi un pumn de pământ din satul natal şi a străbătut Timişoara, Budapesta, Tirolul, Alpii Sloveni, Apeninii, Genova, Pisa, Livorno, iar după 45 de zile a ajuns în Cetatea Eternă. S-a rotit în jurul columnei, admirând fiecare imagine a încleştării dintre daci şi romani. Apoi a presărat lângă imensa sculptură pământul adus de acasă. A înnoptat lângă monument. „Un dac a coborât de pe columnă!”, titrau ziarele italiene, a doua zi, pe prima pagină. Ciobanul a mai cutreierat, pe jos, Franţa şi Spania, să vadă şi alte neamuri coborâtoare din romani. În Regatul României, s-a închinat la mormântul lui Ştefan cel Mare de la Putna, la statuia lui Ovidius de la Constanţa, la cea a lui Mihai Viteazul din capitală... S-a stins la 7 august 1911. A vrut să fie îngropat în patria liberă. La Sinaia, la căpătâi îi stă scris: „Aici doarme Badea Cârţan, visând la întregirea neamului său”.

În anul de graţie 2009, luminăţia sa Traian, preşedintele României, socoteşte că pruncii n-au decât să folosească Google dacă-s curioşi de istoria antică şi Herodot şi vrea ca profesorii să-i instruiască în înalta artă a destupării sticlelor. Gheorghe Cârţan a fost, deci, un mare ghinionist. N-avea Google.

Niciun comentariu: