duminică, 14 iunie 2009

Galeria lui Poli a ajuns ce-a urât odată: drojdia

A fost odată ca niciodată o galerie senzaţională. Galeria lui Poli. A fost. Nu-mi vine să cred cât de rapid şi urât a murit spiritul unic şi aristocratic al suporterilor timişoreni. Dar am constatat decesul în finala Cupei. În locul senzaţionalei tifoserii care electriza stadioanele, am văzut o turmă turbată. Ca mine, o ţară întreagă a putut „admira“ suporterii timişoreni - şi nu doi-trei, ci sute - rupând scaune, aruncând cu torţe în teren, păruindu-se cu jandarmii, pentru ca, în final, câţiva să intre pe gazon, ca la unele meciuri triste din divizii suburbane.
Îmi vine să-mi dau demisia din „funcţia“ de care eram foarte mândru până ieri. Cea de suporter al lui Poli. Le cer scuze, pe această cale, dinamoviştilor şi steliştilor, cu care eram în conflict ideologic, în parte din cauza genezei sovietice a cluburilor respective, în parte din pricina relaţiilor mafiote cu FRF şi comportamentului infect al conducătorilor şi galeriilor lor. Patron spălat n-are nici Poli, dar iată că şi galeria a coborât la nivelul de gloată mizeră. Ne mai diferenţiază ceva pe noi, poliştii, de drojdia suporterilor? Cum mai sună acum refrenul pe care-l cânta tot stadionul „În toată lumea şi-n toată ţara/ Nu e niciunde ca la Timişoara/ Şi să se ştie în lung şi-n lat/ Că totdeauna fruntea-i în Banat“?. Sună idiot. Îmi pare rău de cei care şi-au cumpărat bilet la finala Poli - CFR pentru un spectacol sportiv. Mi-e mie ruşine pentru gestul de mahalagiu al lui Marian Iancu, care a ordonat ca jucătorii lui Poli să nu participe la festivitatea de premiere. Au fost ajutaţi de arbitru să piardă, dar nu meritau să câştige. Acestea fiind spuse, mă suspend pe termen nedeterminat din calitatea de fan al lui Poli. Altfel, ar trebui să mă bucur sau să sufăr laolaltă cu nişte huligani. N-am chef.

Un comentariu:

popliviut spunea...

intradevar la finala cupei suporterii lui poli si-au cam dat-o in petic!...