joi, 11 iunie 2009

Totuşi, cine dracu' suntem?

De idei nu ducem lipsă, când vine vorba de dezvoltarea turismului nostru subdezvoltat. Elena Udrea, în cucernicia sa, vrea turism ecumenic. Totuşi, cum îi fraierim pe străini să vină-ncoace? Una dintre cele mai recente iniţiative guvernamentale de promovare ridică kitsch-ul pe o nouă culme: motociclişti călare pe cai deghizaţi în... zebre. Asta într-un clip menit să convingă străinii să-şi facă vacanţele la noi. N-avem brand turistic, cu toate că se coace aşa ceva. Cu adevărat îngrijorător mi se pare, însă, că noi, cu toţii la un loc, nu ştim ce ne repezintă de fapt. N-avem aşa-numitul brand de ţară şi nici prea multe idei despre cum ar putea să sune. Fabulospiritul a fost o găselniţă la care am chicotit ori ne-am crucit, însă n-am găsit ceva mai acătării. Altfel spus, habar n-avem ce naiba ne defineşte. În turism, iată, avem un salt ideologic de la Dracula la vacanţe ecumenice.

Turismul băştinaş era pe punctul să se facă frate cu Dracula pe vremea când Dan Matei Agathon încălzea fără să ştie scaunul Elenei Udrea. Drumul către Dracula Parc părea pavat cu cele mai nobile intenţii, cea de căpătâi fiind sucţionarea valutei oaspeţilor. Locul ginit iniţial era lângă Sighişoara, însă după scandalul legat de posibila afectare a mediului, guvernanţii au decis să-i facă lui Dracula buletin de Bucureşti. Şi au mai hotărât că în cogeamite parcul se vor servi exclusiv junk-food de la McDonald's şi licori de la Coca Cola. Ca nu cumva americanilor să li se aplece mâncând sărmăluţe şi să-i mistuie dorul de casă sorbind zaibăr. În atari condiţii, cred că Dracula însuşi n-a fost prea afectat când i s-a trântit chepengul în nas. Sub Udrea, era cât pe ce să-ncaseze ţăruşul în inimă, însă şefa turismului, după ce declarase că vampirul n-are valoare ca brand, a revenit la sentimente mai bune faţă de el. De la vorbă la faptă, însă, calea-i lungă. Sau nu-i deloc.

Niciun comentariu: