miercuri, 24 februarie 2010

Băsescianism la doză mică

Reprezentaţia de prostie omenească ce ţine loc de guvernare trebuia, totuşi, să capete un nume. Îl dă, vrând-nevrând, chiar una din eminenţele cenuşii ale propagandei pedeliste, Sever Voinescu: băsescianism. Omul a folosit termenul făcând exegeza PD-L. Iată cum: „Cei mai mulţi dintre noi am venit în partid atraşi de proiectul Traian Băsescu. Am venit aici pentru că PD-L este instrumentul politic şi organizaţional prin care băsescianismul se exprimă. Surpriza unora ca mine nu a fost că PD-L nu este de dreapta, ci că PD-L nu este suficient de băsescian. Cred că, în termenii acţiunii noastre politice, ceva mai mult băsescianism s-ar cere“.

Voinescu nu numeşte curentele deviaţioniste. Hmm... videnism, udrism, berceanism, blagism? Sau chiar puseele de bocism îl supără, deşi mira-m-aş. Nu-i exclus să simtă niscai pericole de culiţătărâţism ori mikişpăgism De-o fi una, de-o fi alta, mă bucur că şandramaua a fost, în fine, botezată. De fondul sonor al băsescianismului se îngrijeşte, cum nu se poate mai potrivit, Salam şi luminăţia sa principesa Ardealului. Cu dedicaţie pentru naşu' Sever...