sâmbătă, 26 iunie 2010

Avem, în sfârşit, ce alege: cătuşele

Duhul Sfânt bântuie prin pârnaie. Bunăoară, acolo l-a întâlnit Duhul pe Dan Diaconescu, care tocmai rememora clipele când, avându-l pe iubitul Cârmaci în platou, îi sufla vânt din pupa spre un nou mandat. Când Băse îl provoca pe Geoană la un ultim duel la OTV. Când el, Dan Diaconescu în Direct, se înfiora ca o fată mare la aşa o dovadă de bărbăţie şi murmura admirativ când întâiul matroz al ţării povestea cum i s-a făcut lui milă de contracandidat, la faza din confruntare când veni vorba de vizita la Vântu. „Dacă insistam, s-ar fi prăbuşit definitiv“, zicea Băselu, smulgându-i lui DDD exclamaţii de genul „vai, extraordinar, câtă mărinimie, ce suflet bun aveţi“.

Din reveria asta îl smulse Duhul pe marele ziarist încarcerat. În sufletul lui, nostalgia se preschimbase în sentimente neprietene faţă de întâiul bărbat al ţării. Dar Duhul îi dădu gândul cel bun: „trage-ţi, Dane, un partid şi fă-te preşedinte“. Şi DDD luă atunci solemna hotârâre. Mişcat de mulţimea enormă de suflete gingaşe care zac în puşcărie, el hotărî, poate şi animat de-un spirit profetic, ca stema Partidului Poporului Român să fie o expresivă pereche de cătuşe. Va mări pensiile, salariile, iar fiecare cetăţean va fi despăgubit cu 20 000 de euro pentru furăciunile ce i-au fost pricinuite de stat. Şi, logic, nimeni nu va mai face puşcărie în astă ţară, decât pentru chestii extraordinar de grave. Amărăşteanu' nu va mai intra la răcoare pentru orice rahat de furtişag sau viol cu biluţe, ci va achita, acolo, zece lei. Dar bogatu' va plăti, totuşi, aerul tare al libertăţii cu cel puţin un milion de euro. Aşa-i just! Se vădeşte şi grandioasa viziune economică a lui DDD: vă daţi seama ce de bani punem de-o parte, căci acum statul bagă 25 de milioane de lei lunar în curul fiecărui deţinut? Cu Partidul Poporului Român (varianta B este, fără mişto, Partidul Poporului OTV) drept far călăuzitor, îi spargem şi pe americani!

Dar, în meandrele prezentului, e sigur că telefoanele procurorilor vor mai zbârnâi. Iar cătuşele, minunat simbol al libertăţii, vor poposi şi pe alte mânuţe. Şi alte minţi vor fi luminate, deci, de Duh. Şi n-ar fi exclus să ne trezim şi cu alte forţe politice proaspete. Cu steme de succes ca ciomagul, gârbaciul, ţeapa, oul fiert tare şi bun de spart în anumite capete...

P.S.: Isus avea 33 de ani când şi-a încheiat misiunea pământească mântuitoare. DDD are 33 de milioane de euro când şi-o începe. Semn divin?

miercuri, 23 iunie 2010

Cine ne zgâlţâie siguranţa? Presa, normal...

În nemernicia mea, credeam că Băsescu e de vină pentru dezastrul naţional. Când colo, cu totul altele-s motivele, iar Consiliul Suprem de Apărare a Ţării arată acuzator, fireşte, către trusturile de presă, care denigrează instituţii ale statului „prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora“. Mai mult, CSAT îi acuză pe împieliţaţii de angajaţi ai mogulilor că fac presiuni insuportabile asupra deciziei politice. Clar, presa-i de vină... Dacă nu era ea, afurisita, românii ar fi aplaudat frenetic vitejia cu care iubitul conducător a dat cu barda în salarii şi pensii.

Forul îndrituit cu apărarea ţării vede şi în procesul de îmbătrânire a populaţiei o ameninţare groasă pentru siguranţa naţională. Acuma, la capitolul ăsta lucrurile încep să se-ndrepte. Nici bine nu s-a uscat cerneala pe raport, că o bătrână de 97 de ani din Braşov, altfel periculos de sănătoasă, şi-a curmat zilele cu un cuţit de măcelărie, speriată că pensia de 421 de lei îi intră la apă. Cazul nu-i singular şi e de aşteptat ca şi preţul gigacaloriei să mai măture din astă lume bieţi ciugulitori din pricăjitul buget de pensii. Însă în calea procesului de întinerire a naţiei stă un hop greu, pe care membrii CSAT îl consemnează la fel de scrupulos: dorul de ducă al tineretului. Ce-i de făcut? Să se închidă graniţele şi-am rezolvat-o!

Dar ne pierdem în amănunte, să revenim la ameninţarea de căpătâi. Ochiu' şi timpanu' , împreună cu DNA, tre' să intre pe fir, astfel ca în cel mai scurt timp să nu mai aibă cine întuneca cugetul bărbaţilor şi femeii de stat care ne modernizează neabătut patria. La iarnă, poporul bine încotoşmănat să se-nvioreze spiritual cu emisiuni pozitive la adresa puterii, slăvit să-i fie numele, şi veninoase la adresa ticăloasei opoziţii, cum numai Andreea Pora şi Radu Moraru ar şti să facă. Căci Dan Diaconescu a buctat-o, deşi începuse excelent. Na, şi după ce împodobim cu brăţări duşmanii poporului, n-ar strica să ne destindem şi cu altfel de muzică decât ghiorţăiala de maţe. Bunăoară, cin' să-ncingă mai bine un Omagiu iubitului Comandant, decât Salam sau Guţă? Ceva de genul „Băse, te iubim, că ca tine nu găsim“ ar merge, nu?