marți, 10 decembrie 2013

Visul african numit România merită, totuşi, o lacrimă

    Una dintre cele mai haioase lamentări pe care le-am auzit este cea a miliardarului Ovidiu Tender. Chipurile, e descurajat de campania negativă împotriva prospecțiunilor pe care le face firma lui, care scormonește țara în lung și-n lat după petrol și gaze. Cică vrea să-și retragă afacerile din România, atât de rău l-ar fi nevrozat fluturașii pe care îi distribuie ecologiștii!

    În timp ce Tender suspină melodramatic, slujbașii lui n-au nici cea mai mică apăsare atunci când pătrund abuziv pe proprietăți private, pentru a scana zăcămintele de petrol și gaze. Trebuie să fii sărac cu duhul să crezi în lacrimile unuia ca Tender, pentru că el, de fapt, pune mâna pe o comoară inestimabilă: în ce cantități și unde se află resursele subsolului României. Sunt informații strategice, de o valoare uriașă, iar pentru obţinerea lor, iată, până și Constituția ţării, care ocrotește proprietatea, a devenit hârtia igienică a acestui Greuceanu al afacerilor maro.

     Se aşteaptă cineva ca poliţia sau justiţia să-i tragă la răspundere pe cei care au comis cu seninătate infracţiunea de tulburare de posesie? Păi să aştepte mult şi bine! Suntem în România, raiul jafului în stil barbar şi ar fi culmea ca mafia politico-economică să se împiedice de nişte simpli ţărani. Dacă se întâmplă ca ei să devină prea agitaţi, cum s-au manifestat cei de la Pungeşti, unde exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică nu mai e poveste, ci realitate, atunci da, statul intervine ferm! Dacă proprietarul se numeşte Chevron, e curat constituţional să baţi, să arestezi şi să amendezi pe oricine i se opune...

Niciun comentariu: