miercuri, 19 noiembrie 2014

Nu-i chiar un fleac: gentlemanul a învins melteanul

     Din primele minute ale confruntării directe între cei doi prezidențiabili, numai cine n-a vrut nu a remarcat diferența de educație. Să ne amintim de momentul în care Klaus Iohannis, care primise cuvântul de la moderatorul emisiunii, l-a invitat pe Victor Ponta să termine ce are de spus: ”Poftiți, continuați-vă ideea!”. Poftim?! Nu am fost obișnuiți cu amabilități în confruntările electorale, ci cu vituperații mai mult sau mai puțin sterile și cu replici nevricoase între politicienii preopinenți, așa că acest gest, în fond unul firesc într-o societate civilizată, a surprins. Pe unii plăcut, pe alţii - îmi pare rău pentru ei - neplăcut. În mod normal, Ponta ar fi trebuit să spună ”mulțumesc” înainte să își reia discursul, dar ți-ai găsit! I-am avut față în față, până la urmă, pe gentleman și pe meltean, asta s-a văzut minut cu minut în ambele întâlniri televizate ale celor doi, iar un moment edificator este cel alăturat. E aproape ca o exorcizare secvența cu Ponta întrerupându-l ofticat pe conlocutor, iar acesta rugându-l respectuos, în mod repetat, să își aștepte rândul. Dar la cuviinciosul ”vă rog frumos”, candidatul PSD spumegă, i se umflă venele la gât, îl face ”stăpân de sclavi” și ”moșier” pe partenerul de dialog. Căci un mârlan pur-sânge doar astfel poate da replici, dacă nu-și găsește argumentele. Sau, mă rog, fițuicile...


    Apropo de argumente, pe undeva înțeleg lipsa mesajelor pozitive din campania PSD, căci efortul de a scoate în evidență calități la Ponta ar fi fost unul titanic. Așa că strategii lui au insistat obsesiv pe originea germană și non-apartenența adversarului la cultul ortotox, contrapuse mândriei de a fi român, ba chiar cu biblia ”dogmatic corectă” la purtător. Desigur, din capul locului primitivismul acestei propagande putea prinde doar la poporeanul cu un nivel de educație precar, cel care se îmbrâncește și zbiară la coadă la moaște. Sunt într-adevăr mulți cetățenii de acest tip, nu încape îndoială. S-a pus, așadar, miza pe prostime. Dar murdăriile aruncate în luptă au fost atât de mari, încât au trezit din adormire cealaltă parte a României, cea a bunei cuviințe și a respectului. Cum să nu reacționezi când, la fel cum își eticheta Iliescu adversarii încă din primele luni post-decembriste, ai lui Ponta, ”upgradați” cu de-alde Vadim și Dan Diaconescu, îl acuzau pe neamț că sfârtecă trupul țării. Că vinde copii. Că are conexiuni cu naziștii. Nu s-au sfiit să împartă icoane cu ”Votați Ponta!”. Nici să-și îndemne popii la predici electorale! Asta într-o Românie a anului 2014, la 25 de ani de la Revoluție! Pe mine chiar mă distrează copios că acum pesediștii dau vina pe rețeaua Facebook pentru că Ponta și-a mâncat papara și a plecat cu coada între picioare având cu peste un milion de voturi mai puțin decât neamțul. Măi, fârtaților, Facebook e o rețea de socializare, nicidecum un ”partid”. Și Ponta și pesediștii au avut acces exact la fel de liber la Facebook ca și adversarii lor. Dar, dacă și pe Facebook au preferat să propage dezinformări și lături (mesajele lor pozitive au fost extraordinar de puține), cine e de vină? Internetul e doar un mijloc de comunicare și, dacă mesajul credibil lipsește – cum a absentat, de altfel, și în aparițiile TV ale lui Ponta, în care a preferat, atunci când nu a fost obraznic sau isteric, să ne adoarmă citind cifre de pe niște hârtii – ba mai mult, când jignești inteligența și bunul simț al oamenilor, cum să câștigi?

    Ar putea să mi se obiecteze că insist pe un aspect prea puțin spre deloc băgat în seamă în analizele privind rezultatul votului în competiția pentru Cotroceni. Că buna cuviinţă versus mârlănie ar fi fost, în confruntare, doar un contrast de nuanță. Dar eu cred că este, de fapt, de substanţă. Iar faptul că gentlemanul a învins melteanul în lupta pentru Cotroceni mi se pare un câştig cu adevărat colosal pentru ţara asta.

P.S.: Dacă ar fi să-l caut pe Ponta printre personajele lui Caragiale, Domnul Goe ar fi primul care-mi vine în minte. Cred că nu numai mie... Sigur, omul are şi simptome de Farfuridi sau Brânzovenescu, afişează şi românismul lăcrimos al lui Caţavencu, a jucat şi rolul Conului Leonida (televizinile de casă ale lui Ponta au indus o adevărată psihoză în publicul lor necultivat pe această temă, ”eroul” lor dându-se lovit de petardele lui Băsescu, când de fapt nici nu trebuie să fii filozof ca să observi cine a ţinut frâiele puterii în ultimii doi ani şi jumătate, cu șef al guvernului şi al majorității parlamentare). Dar, să vezi dandana, nu-mi iese pasenţa când îl caut pe bürgermeisterul de Sibiu în opera lui Caragiale. O fi de bine, o fi de rău? Hmm...

Niciun comentariu: