miercuri, 27 iulie 2016

Teroare, numele tău e shopping

      Am scăpat de două-trei ori singur la shopping și nu mi-a displăcut. Îmi ia cinci minute să umplu căruciorul în Kaufland. Îmi lua, mai precis. Cică nimic din ce cumpăr nu-i bun. Nu mă mai lasă solo my lovely wife și fac acum vreo două ceasuri, doar ca manipulant de cărucior. Nu mă amestec în achiziții, cu rare excepții, berea fiind aia stabilă. Bun, încarc și depun la loc pe raft două-trei sortimente de iaurturi, brânze, creme, paste și ce mai vreți voi, asist la analize organoleptice minuțioase și la lecturi interminabile de etichete, dar la casă ne prezentăm cu perfecțiunea întruchipată.

      Ceva e complet greșit! Mi-am dat seama la ultima partidă de cumpărături. Parcă mă uitam într-o oglindă privind fețele placide ale celorlalți bărbați. Chiar îmi scădea simțitor deprimarea numărând unul, doi, trei, șapte, zece triști ca mine, dar m-am oprit din observare când l-am zărit pe unul căscând atât de năprasnic în timp ce perechea lui efectua cercetări în rafturi, că cel puțin 15 minute mi-au trosnit și mie fălcile și cine știe pe câți i-am mai contaminat la rândul meu.

      Terminați cu prostiile, dragele mele! Bărbatul are în memoria lui atavică preistoria, când era the master of the shopping. Când Kauflandul se prezenta sub formă de codru în care n-avea timp de căscat, căci trebuia să-și încordeze toate simțurile, inteligența și mușchii ca să trântească pe masă un cerb, mistreț, bursuc, broască țestoasă etc. Pe vremea aia, merele pădurețe, bureții sau măcrișul pe care îl aduceau femeile, dacă scăpau, dintr-o eroare, singure la cumpărături, erau câh. Fiți feminine, dară, în toate cele, dar masculine la cumpărături. Măcar o dată pe an, pleaaase!